Am așteptat să vii la mine, Doamne,
Să-mi umpli golul vieții cu Lumină...
Cu untdelemn vindecător pe palme
Să mi Te-atingi, Părinte bun, de tină...

Și după ani și ani de-amărăciune
Și după lacrimi - Câte... cine știe? -
Credința mi s-a stins ca un cărbune
Și rana îmi părea mereu mai vie...

Și mă simțeam strivită ca pe-un vierme
Ce nimănui nu are cum să-i placă...
Treceam... Treceam prin vreme după vreme,
În resemnare parcă-n veci uitată.

Căci înc-o dată mi-ai străpuns viața
Și am crezut că nu-Ți cunosc nici Mâna... -
Veni o noapte-n prag de dimineață
Și-n prag de mal, m-a smuls din nou furtuna...

Parc-am urlat: "Că voi pieri nu-Ți pasă! ?",
Fără cuvânt, cu inima mai piatră...
Nu-nțelegeam cum brațul Tău mă lasă
Și am scâncit: "Mă mai iubești, Tu, Tată?"

Dar azi Te văd, venind, venind pe ape,
Deși privirea mi-e de val bătută...
Și cât tânjesc să fim noi doi aproape,
Căci Domnul ești! - Nici vis și nici nălucă!

Și cine se apropie să creadă
Că răsplătit e-acela care-L caută!
Și cine crede neclintit, să vadă,
Să guste și să-L pipăie odată!


Cât ard să vin... Dar cheamă-mă pe nume!
Și dacă nu, să nu-mi clintesc nici gândul!
Ia-mi tot ce vrei - Și-ntreaga astă lume! -
Dar dă-mi Alinul ce Ți-l cer, plângându-l... -

Să fiu cu Tine! Asta mă mai doare -
Un Dor ce-i mai presus de orișicine...
Ca, despărțit pe veci de tot ce moare,
Când m-oi trezi, să știu că sunt cu Tine!

3 Aprilie 2025